Solul din grupa a 3-a: ce înseamnă acest lucru în practica construcțiilor?

În ingineria civilă, termenul „sol din Grupa 3” este folosit nu pentru a descrie originea geologică a solului, ci pentru a evalua condițiile lucrărilor de excavare. Aceasta se referă la clasificarea solurilor în funcție de dificultatea excavației, așa cum este definită în estimările de costuri și documentația de proiectare. Clasificarea solului într-o anumită grupă influențează direct alegerea echipamentului, tehnologia de excavare și calculele costurilor forței de muncă. Prin urmare, înțelegerea exactă a ceea ce se înțelege prin sol din Grupa 3 este importantă atât pentru proiectant, cât și pentru dezvoltator.

De ce sunt solurile împărțite în grupuri?

Clasificarea solului a apărut ca un instrument practic. Pe un șantier de construcții, clasificarea științifică după distribuția granulometrică sau geneză este mai puțin importantă decât răspunsul la o întrebare simplă: cât de dificil este acest sol de exploatat mecanic sau manual?

În documentele de reglementare pentru estimările de costuri și standardele de muncă, solurile sunt împărțite în grupe în funcție de rezistența lor la excavare. Cu cât numărul grupei este mai mare, cu atât este nevoie de mai mult efort, timp și echipament pentru excavare. Acest lucru permite luarea în considerare în avans a condițiilor reale de la fața locului la calcularea timpului și a costului lucrării.

Locul grupei a treia în clasamentul general

În sistemul clasic utilizat în standardele rusești de estimare (GESN, FER), solurile sunt de obicei împărțite din primul până în al șaptelea grup.

• Primul și al doilea grup sunt soluri relativ ușoare care pot fi dezvoltate fără dificultăți semnificative de către excavatoare sau chiar manual.
• Al treilea grup ocupă o poziție intermediară: astfel de soluri nu mai pot fi considerate „ușoare”, dar nu sunt încă clasificate drept grele sau stâncoase.
• Al patrulea și următoarele grupuri necesită echipamente mai puternice, slăbire sau tehnici speciale.

Astfel, solul din grupa a 3-a reprezintă o limită condiționată între condițiile simple și cele semnificativ mai complicate ale lucrărilor de excavare.

Ce soluri sunt clasificate în grupa 3?

Al treilea grup, de regulă, include soluri dense și coezive care oferă o rezistență semnificativă în timpul dezvoltării, dar nu necesită distrugere preliminară prin explozie sau afânare puternică.

Această categorie include de obicei:

• lut și argile dense cu umiditate naturală;
• soluri uscate sau moderat umede, asemănătoare loessului;
• nisipuri cu un amestec de argilă, dacă sunt compactate și compactate;
• soluri voluminoase care s-au compactat în timp.

Ceea ce le unește nu este compoziția lor chimică, ci starea lor fizică: își păstrează forma, nu se sfărâmă ușor și necesită o forță considerabilă atunci când sunt îndepărtate.

Cum se manifestă al treilea grup pe un șantier?

În practică, solul din Grupa 3 este imediat vizibil. Excavatorul funcționează sub o solicitare vizibilă, iar cupa nu se umple la fel de ușor ca în nisip sau sol afânat. Excavarea manuală necesită utilizarea de range și târnăcoape, iar lopata este folosită mai mult pentru excavare decât pentru sfărâmarea masei.

Mai mult, astfel de soluri, spre deosebire de categoriile mai grele, în general nu necesită afânare preliminară obligatorie cu echipamente grele. Excavatoarele și buldozerele standard sunt adecvate pentru această sarcină, deși cu o productivitate redusă.

Influența tipului de sol asupra alegerii echipamentului

Clasificarea solului în grupa 3 este luată în considerare la selectarea utilajelor și echipamentelor. Potrivite pentru aceste condiții sunt:

• excavatoare de putere medie cu cupe pentru sarcini grele;
• încărcătoare concepute pentru a manipula mase dense;
• buldozere pentru planificarea și dezvoltarea excavațiilor superficiale.

Utilizarea echipamentelor concepute pentru soluri ușoare are ca rezultat o productivitate redusă și o uzură accelerată. Pe de altă parte, utilizarea unor utilaje excesiv de puternice este adesea nejustificată din punct de vedere economic.

De ce este important al treilea grup pentru estimările costurilor?

Standardele de estimare pentru fiecare grupă de soluri includ factori de intensitate a muncii diferiți. Pentru solurile din Grupa 3, timpul standard de dezvoltare este mai mare decât pentru prima și a doua grupă, dar mai mic decât pentru a patra și următoarele grupe.

Acest lucru se reflectă în:

• costul lucrărilor de excavare;
• calcularea timpului de construcție;
• nevoile de forță de muncă și echipamente.

Definirea incorectă a grupului duce la distorsiuni: fie estimarea este subestimată și nu acoperă costurile reale, fie este supraestimată fără o justificare obiectivă.

Relația cu studiile inginerești și geologice

Deși clasificarea dificultății nu este o clasificare geologică, datele inginerești și geologice joacă un rol cheie. Rezultatele forajelor, testelor de laborator și descrierii secțiunilor sunt cele care oferă concluzii despre densitatea solului, conținutul de umiditate și coeziunea acestuia.

Pe baza acestor caracteristici, proiectantul sau estimatorul clasifică solul într-o grupă specifică. Prin urmare, denumirea „sol din grupa 3” în documentație se bazează întotdeauna pe proprietăți reale, nu pe presupuneri arbitrare.

Diferența față de clasificările după capacitatea portantă

Este important să nu se confunde clasificarea solului bazată pe dificultatea dezvoltării cu clasificarea bazată pe capacitatea portantă a fundației. Solul din Grupa 3 poate fi fie o fundație destul de fiabilă, fie problematic, în funcție de conținutul de umiditate, adâncime și alți factori.

Gruparea excavațiilor răspunde la întrebarea „cât de dificil este săpatul”, dar nu răspunde direct la întrebarea „cât de bine susține acest sol sarcina clădirii?”.

Concepții greșite comune despre al treilea grup

O concepție greșită des întâlnită este aceea că solul din Grupa 3 este considerat „sărac” sau „nepotrivit” pentru construcții. În realitate, aceasta este pur și simplu o caracteristică a condițiilor de dezvoltare. În multe cazuri, lutul sau argila densă, atunci când sunt pregătite corespunzător, devin fundații fiabile.

O altă greșeală este transferul mecanic al tipurilor de sol din deviz în soluțiile inginerești de fundație. Acești parametri sunt indirect legați și nu pot înlocui un calcul complet.

Ce înseamnă să înțelegi grupul de soluri într-un stadiu incipient?

Când este clar din etapa de proiectare că amplasamentul va avea sol de Clasa 3, acest lucru permite o planificare a construcției mai precisă. Se ia în considerare volumul real al lucrărilor de excavare, se selectează echipamentele adecvate și se stabilesc termene rezonabile.

Prin urmare, se reduce riscul unor creșteri neașteptate ale costurilor și al unor întârzieri în timpul construcției. Gradul solului nu mai devine o figură abstractă în documentație, ci un ghid clar care descrie condițiile reale ale lucrărilor viitoare.